şi zgomotul neobişnuit care părea că vine din stradă

 

[ 1 ]

tata a fost ultimul din cei 7 copii ai lui c-tin şi floarea duţescu
5 au murit de mici – el şi mătuşă-mea au trăit – şi
mă gândesc că din cauza asta maică-sa
era atât de bisericoasă
şi poate tot de-aia ai lui ţineau morţiş
să-l facă popă

/ le mai aranja şi lor viaţa
necazurile
şi rămânea acolo în sat lângă ei – îl făcuseră pe la 40 ani şi
deja se vedeau bătrâni peste alţi 18-20
când el ar fi terminat şcoala /

l-au obligat de mic să cânte-n biserică
zi de zi
an de an – un fel de pregătire pentru ce avea să urmeze
până în ziua în care a trebuit să dea la liceu
şi i-a fentat
- n-a mai dat la niciun seminar teologic
le-a zis că face mai întâi liceul „unirea” turnu măgurele
cu profil teoretic
după care merge direct la teologie

şi atunci a putut – în sfârşit – să plece de-acasă

patru ani mai târziu
în vacanţa de vară de după a XII-a
maică-sa
care-l trimitea cu ziua la cules de porumb
într-o dimineaţă a vrut să-l trezească şi a văzut că nu e
- fugise cu toţi banii din casă
şi lăsase doar un bilet în care scria că a plecat
să dea la facultate

/ un cuvânt necunoscut pentru ei
atâta vreme cât nici băiatul primarului sau al inginerului c.a.p.
nu reuşiseră acolo /

ajuns pentru prima oară în viaţă în bucureşti
hotărât să dea la mecanică fină - îi sunase lui
mai puţin murdar faţă de alte mecanici -
a întâlnit în gara de nord un coleg de liceu
care l-a convins să meargă la energetică la 3 ani
- ieşi mai repede pe salariu şi
nu lucrezi cu şuruburi

peste 2 săptămâni
când s-a întors acasă cu rezultatul
maică-sa şi mătuşă-mea nu l-au crezut
- şi nu l-au crezut multă vreme până când
n-a văzut ele
cu ochii lor
ordinul de încorporare pe 9 luni – şi au continuat
să-l trimită în fiecare dimineaţă la cules de porumb
şi-aşa mai departe până într-o sâmbătă
când ăl bătrân – care lucra pe şantier la constanţa şi
care nu se ştie exact cum aflase – s-a dat jos din autobuz
fără ulei făină orez bulion
fără sacul de pâine cu care venea săptămânal acasă

adusese doar o bicicletă sofisticată
cu schimbător de viteze

cu bicicleta a mers tatăl meu vreo 200 de kilometri
ca să o viziteze pe mama
- o fată cu care era prieten din clasa a X-a – şi probabil că
începând de atunci s-a îndepărtat încă şi mai mult de ai lui
de vreme ce pe noi aveau să ne crească
bunicii (ambii de 42 ani când m-am născut eu) şi
străbunicii (64 şi respectiv 68)
din partea mamei
într-o casă frumoasă cu ferestre şi camere înalte
cu o curte care chiar şi acum
şi mie şi soră-mii ni se pare imensă

 

 

[ 2 ]

alergam pe câmp printre duzi sau pe baltă
ne întorceam acasă când se făcea beznă
şi doar dacă o vedeam pe mamaia
că vine după noi cu nuiaua
o recunoşteam după mers – grăbită
avea albia pusă afară sub becul din curte
ne făcea baie şi
ne aşeza la culcare într-o cameră verde vopsită stacojiu în ulei
cu 2 paturi recamier – într-unul dormeam eu şi tataie
în celălalt ea cu mary

/ iarna mamaia ne făcea uneori orez cu lapte
ni-l punea pe sobă ca să stea cald
stăteam toţi patru seara până târziu
jucam păcălici
şi de cele mai multe ori râdeam de tataie
fiindcă rămânea mereu cu ultima carte

ăia bătrâni se mai auzeau când şi când de dincolo
- se foiau - dădeau la păsări
după care mergeau la ei în odaie /

şi într-una din seri
după ce mâncasem câte un castorn mare de
lapte cu biscuiţi + cavit şi glucoză
ne uitam la diafilme cu fabule şi poveşti
- o seară din care-mi amintesc bine mirosul de film încins
becul din spatele rolei
şi zgomotul neobişnuit care părea că vine din stradă -
în curte începuseră câinii curcanii şi alte lighioane
când am rupt-o la fugă pe-afară
cu soră-mea
în pijamale
într-un fel de întrecere prin întuneric
hotărâţi să vedem care din noi este iepurele şi care
broasca ţestoasă

şi ne-am trezit atunci amândoi în braţe la mama şi tata

nu era sâmbătă dar totuşi
apăruseră dintr-o dată
ne-au luat pe sus
ne-au pupat
mama purta un palton lung iar el ceva kaki şi celebra căciulă rusească
erau plini de noroi - râdeau şi
spuneau că “a fost bine” chiar dacă au făcut
„pană de motor” şi n-am înţeles niciodată
cum a fost posibil aşa ceva
atunci
în aprilie ’84
la o dacia nouă 1310 cu îmbunătăţiri
pentru care aşteptaseră aproape un an
şi cu care veneau în sfârşit în noaptea aceea
tocmai de la piteşti